Patru fete din România s-au îndrăgostit de un sport pe care mulți români l-au văzut doar la Eurosport și formează echipa pe care țara noastră se bazează să o reprezinte la Campionatele Europene de curling. „Șahul pe gheață”, după cum e cunoscut sportul, le-a adus împreună pe Bianca Neagoe, Daiana Colceriu, Ana-Maria Săracu și Alina Cristina Marin, le-a făcut să renunțe adesea la părți din cariera lor profesională, plătind adesea din propriul buzunar antrenamentele lungi și istovitoare organizate în arenele unde temperatura nu trece de 3 grade. Iar anul acesta fetele vor putea reprezenta țara la Campionatul European de Curling Feminin- Grupa C, din Champery, Elveția, care va avea loc între 12 și 17 octombrie, cu sprijinul Dames, care a devenit de pe 22 septembrie sponsor oficial al Naționalei Feminine de Curling a României. Aceștia le vor oferi fetelor 3.000 de dolari din necesarul de 3.930, sumă de care au nevoie pentru a-și acoperi cheltuielile unei astfel de participări. Ambiția, răbdarea și pasiunea le vor aduce ele, care speră că anul acesta să ajungă cât mai sus pe podium.

10313447_1543833485831149_2839910318785323281_n

Bianca povestește că îi este mult mai simplu să descrie curlingul celor din jur ca fiind „sportul ăla cu mături și pietre pe gheață”. Asta a fost, de altfel, și problema cea mai mare pe care o au cele patru fete când trebuie să explice cuiva pasiunea pe care-și dau toate zilele de concediu și banii din economiile atent păstrate; cum explici cuiva ce înseamnă curlingul? „Curlingul este cunoscut drept «șah pe gheață» deoarece te provoacă din punct de vedere mintal să gândești fiecare mișcare, fiecare lovitură. Poate să fie asemănat și cu darts-ul, deoarece lansăm pietrele către o țintă, cu scopul de a le plasa cât mai aproape de centru”, a spus Ana-Maria. Practic, jocul constă în amplasarea strategică a unor pietre grele, din granit, cât mai aproape de centrul unui cerc construit din alte patru cercuri concentretice, pietrele fiind împinse pe o alee, ca la bowling, putând fi „dirijate” de alți doi jucători prin măturarea gheței din fața pietrei ce alunecă. Iar într-un joc alcătuit din „rocks” (pietre), fetele din România s-au hotărât ca echipa lor să poarte numele de „Pebbles” (pietricele).

Iar pietricelele românești s-au strâns de peste tot din țară și din toate domeniile. Bianca, 29 de ani,  a terminat jurnalismul la Cluj, iar acum este Social Media Manager și PR Specialist. Aceasta o cunoaște pe Daiana, 33 de ani, de aproape 14 ani. Daiana are din 2004 o creșă, spune că îi place să călătorească, să scrie și, desigur, să joace curling. Pe Alina, 21 de ani, și Ana-Maria, 27, le-au cunoscut mai târziu și s-au împrietenit toate pe ringul de gheață. Ana-Maria are 27 de ani și locuiește și ea în Brașov. Spune că practică sportul acesta fiindcă reprezintă „o provocare pentru a-mi depăși limitele, atât cele mintale cât și cele fizice”, fiindcă e absolventă a Facultății de Informatică (licență și master), iar în prezent lucrează ca Business Analyst și Quality Assurance Engineer la o firmă din țară. Alina este cea mai tânără și cel mai nou membru al echipei. Momentan ea este stabilită în Scoția unde studiază, la Universitatea din Glasgow, Neuroștiința, fiind studentă în anul al III-lea. Acolo a și învățat curlingul, făcând parte din echipa universității.

Întâlnirea lor, una „inevitabilă”

Fetele vorbesc despre întâlnirea lor ca fiind una „inevitabilă”, într-un sport care este practicat la nivel național de aproximativ 20 de sportive și spun că, dat fiind faptul că o echipă de curling are patru membri, și-au dat seama că fiecare dintre ele are calitățile necesare pentru a aduce ceva în plus echipei. „De asta am și ales acest sport”, povestește Ana-Maria. „Deoarece este mai mult decât o simplă activitate fizică. Îmi place sentimentul pe care îl am atunci când sunt pe gheață în timpul unui meci, alături de coechipierii mei, sentimentul că fac parte dintr-o echipă constituită din persoane grozave.” Alina o completează, spunând că, în viziunea sa, este sportul perfect – „o provocare mintală transpusă pe gheață cu echilibru, forță și precizie”.

Reprezentantele naționalei de curling spun că avantajul sportului este că noțiunile de bază se deprind destul de ușor, dar ai nevoie de sute de ore de antrenament pentru a putea aprecia corect tăria necesară fiecărei lovituri, linia pe care vrei să o traseze piatra pe gheața, cum să-ți menții echilibrul perfect în „slide” sau când să-ți dai seama dacă este nevoie de „măturat” pentru a schimba direcția pietrei. Una dintre provocările cu care s-au văzut puse față-n față au fost explicațiile care trebuiau date familiei și prietenilor la întrebările cu privire la utilitatea sportului și decizia lor de a-l practica. Deși cei din jurul lor le-au încurajat adesea, au fost și multe momente stânjenitoare. „De cele mai multe ori, când am spus că practic curlingul, am fost privită cu uimire și reticență. De ce aș vrea să practic un sport necunoscut și să chelui atât de mulți bani ca să călătoresc în alte țări unde să îmi petrec timpul antrenându-mă într-o arenă la 3 grade?”, explică Ana-Maria. Bianca spune că, la rândul ei, a avut nevoie să dea explicații suplimentare cu mai multe ocazii, vorbind despre sportul cu mături pe gheață, însă a remarcat că în ultimii ani acestea au devenit mai puține, prin urmare și sportul a devenit mai cunoscut în țară.

10702040_1544156222465542_7350446426454324238_n

Infrastructura pentru curling nu există în România

Majoritatea antrenamentelor pe care le fac fetele au loc pe patinoare olimpice, însă problema curlingului este una care se regăsește la nivelul mai multor sporturi în România – nu există arene specifice pe care să își desfășoare activitatea. Pentru curling este nevoie de o gheață tratată în mod special, care nu se regăsește pe cea a patinoarelor din țară. Prin urmare, jumătate dintr-o sesiune de antrenament care durează două ore este dedicată pregătirii gheții, trasării cercurilor, rămânând restul timpului pentru antrenamentul efectiv. Gheața de la un patinoar pe care se joacă hockey, spre exemplu, nu este suficient de bună pentru că jucătorii nu își pot da seama de tăria cu care lansează pietrele, dacă măturatul are vreun efect, dacă piatra își schimbă direcția în urma efectului imprimat sau cade din cauză că gheața nu este dreaptă. Antrenamentele pe gheață destinată curlingului, uneori și alături de un antrenor calificat, străin, au loc atunci când fetele merg, cu echipa, în tabere de perfecționare. Dintre toate, Alina este cea mai norocoasă din acest punct de vedere, fiindcă în Glasgow are un teren aproape de universitate pe care-l poate folosi. „Am norocul să fiu aproape de un patinoar performant folosit de mai multe echipe de top din Scoția, așa că nu pot să mă plâng de condiții”, explică aceasta.

10694307_1540561249491706_8327982698072895155_o

Însă curlingul, fiind un sport vitregit de condiții bune de practicare în România, presupune pentru fete, dincolo de pasiune și implicare, și multe sacrificii ale timpului liber. Ana-Maria povestește că ajunge adesea să își consume toate zilele de concediu de odihnă de la muncă în timpul deplasărilor pe care le face la diferite turnee cu echipa, fiind nevoită de multe ori să lucreze și ore suplimentare pentru că cele de concediu nu îi ajung și lipsește de la muncă. Pentru Alina, problema este la facultate. „Au fost multe momente când am lipsit de la facultate pentru un campionat de curling, câteodată implicând laboratoare la care am primit 0 puncte din cauza absenței. Pe plan personal, curlingul mi-a redus timpul petrecut acasă cu familia, în București, în vacanțele în care îmi permit să vin acasă din cauza orarului de la universitate”, spune aceasta.

Dar toate greutățile pe care le întâmpină fetele pălesc în momentul în care pășesc pe teren, încurajându-se una pe cealaltă, și țintind către cercurile de la capătul aleii de gheață. Și, anul acesta, de ce nu, la un loc pe podium la Europene.

Surse foto: Facebook Pebbles

Autor: Mădălina Olariu

pareri